Secretul Campionilor-Ad Schaerlaeckens

Secretul Campionilor

Când porumbeii nu obtin rezultate bune nu este nevoie sã cauti prea departe sã gãsesti motivul pentru aceasta. Sunt douã posibilitãþi: ori pãsãrile nu sunt bune, ori ele nu sunt în formã bunã. Foarte rar sunt ambele, deoarece în aceste zile calitatea pãsãrilor este atât de cunoscutã încât cu greu pot sã cred cã sunt încã columbofili care au numai pãsãri de calitate sãracã (slabã). În Belgia si Olanda noi cel mai mult concurãm în sistemul unu din patru. Aceasta înseamnã 250 premii la o mie pãsãri din cursã. Cînd un columbofil angajeazã 16 pãsãri, el are medie când cîstigã 4 premii. Nu este bine, nu este rãu. Când el câstigã 8 premii (50 %), aceasta este considerat a fi destul de bine . Campionii (adevãratii campioni) totusi nu sunt multumiþi cu aceasta. 50% premii nu este de ajuns pentru ei. Deci avem urmãtoarea situatie: dacã un campion angajeazã 16 pãsãri si câstigã 8 premii, aceasta este excelent, a clasat cel puþin 25 %, dar dacã un expert angajeazã 16 pãsãri si nu câstigã nici un premiu, nici mãcar o pasãre în primii 25% din totalul pãsãrilor angajate??. Aceasta este de fapt imposibil. Nimeni nu are asa porumbei rãi, lipsa calitãþii nu poate fi motivul. Astfel de tip are o problemã si trebuie sã viziteze veterinarul. Pãsãrile sale sunt bolnave si nimic mai mult.

Marea gresealã

Calitate slabã sau sãnãtate slabã? Aceasta este marea dilemã pentru majoritatea celor care nu au succes în acest sport. În privinta calitãtii am scris în repetate rânduri cã nimeni în lume nu poate vedea sigur dacã o pasãre este bunã. El nu poate vedea aceasta în ochi si chiar cele mai bune linii imaginabile nu neapãrat fac o pasãre, o pasãre bunã. Dar invers nu este la fel: dacã cineva nu poate spune sigur dacã o pasãre este bunã, aceasta nu înseamnã cã cineva nu poate vedea dacã o pasãre este rea. Unele pãsãri au un penaj atât de rãu sau au un corp atât de slab încât ei nu pot fi în nici un caz buni. Dacã esti suficient de destept încât sã vezi dacã un porumbel este rãu, aceasta este deja ceva. Nu doar ceva. Cred cã aceasta este cheia cãtre succes pentru majoritatea columbofililor. Ei stiu pe care pãsãri sã le îndepãrteze.

“O selectie bunã” – majoritatea campionilor spun – “acesta este secretul meu”. Toti fac greseli când selecteazã pãsãrile, dar campionii fac mai putine greseli decât ceilalti. Dacã tii cont de acest lucru nu vei mai face greseli. Aceasta se întâmplã când sãnãtatea naturalã este criteriul de bazã în selectia ta. Cel care se debaraseazã de pãsãrile care nu sunt în formã 365 de zile pe an, rareori fac greseli. Când ai sã spunem 40 de porumbei si 38 dintre sunt foarte sãnãtosi, ceilalþi doi nu au nici o scuzã sã fie bolnavi. Debaraseazã-te de ei. Nu face greseala sã dai medicamente la 38 de porumbei sãnãtosi pentru a-i trata pe ceilalsi doi.

Când pe doi elevi într-o clasã îi doare capul, profesorul nu dã aspirinã la toti elevii.

Secretul

În sportul columbofil majoritatea drumurilor pot conduce cãtre succes. Dar un lucru au campionii în comun: ei nu au milã de pãsãri care nu se menþin sãnãtoase sau care au nevoie în mod constant de medicamente pentru a intra în formã bunã. Aceia care dau medicamente în mod exagerat pot avea pãsãri sãnãtoase, dar va fi greu pentru astfel de pãsãri sã intre în formã foarte bunã. Sãnãtatea lor nu este naturalã ci artificialã. Acesta este un lucru foarte important de luat în seamã când imporþi pãsãri. Stai departe de crescãtorii care adesea dau medicamente pãsãrilor lor. Mai bine ia pãsãri de la oameni care stiu putine lucruri despre medicamente. Vei lua pãsãri mai puternice, cu o mai mare rezistentã naturalã contra virusilor si a bacteriilor.

Mulþi crescãtori se întreabã: “ce sã dau porumbeilor sã îi fac mai sãnãtosi?”. Aceasta este o afirmatie gresitã. Întrebarea trebuie sã fie: “ce trebuie sã fac sã obtin pãsãri care sunt puternice prin natura lor, pãsãri cu o imunitate bunã, care nu au nevoie de medicamente în mod constant?”. Rãspunsul este: “selectia”. Trebuie sã fii bun cu pãsãrile, dar strict cu ele în acelasi timp: “o mânã de fier într-o mãnusã de catifea”. În plus, selectia poate sã înceapã destul de devreme, de fapt deja când pãsãrile sunt încã în ouã.

Greseli

Referitor la selecþie se fac urmãtoarele greseli: unii oameni cred prea devreme cã un porumbel este un porumbel bun. O pasãre care este medie pentru un campion, deci nu suficient de bunã, poate fi pusã în voliera de reproductie de cãtre non-campioni. Alþii au pãsãri în voliera de reproductie care nu au ce cãuta acolo. Pãsãri de patru ani de exemplu, care niciodatã nu au reprodus pui buni. Singurul motiv pentru care ei totusi sunt “în viatã” este originea lor, sau pretul care a fost plãtit pentru ei. Pentru pãsãrile de concurs aceeasi poveste: un porumbel de doi ani rareori devine o pasãre mai bunã când mai îmbãtrâneste. Aceasta înseamnã cã un porumbel de doi ani trebuie sã fie un porumbel bun sau un porumbel mort. Din acest motiv majoritatea campionilor în Europa angajeazã la concursuri atât de multi tineri. (yearlingi).

Tânãr

Acesta este mult mai diferit decât unul de acum câteva decenii. Dacã te uiti la rezultate în prezent în Belgia sau Olanda, vei observa cât de tineri sunt învingãtorii în comparatie cu trecutul. Spre deosebire de trecut, acum majoritatea locurilor de top sunt câstigate de tineri sau de porumbei de doi ani. Doar la cursele de douã zile cum ar fi cele de la Pau si Barcelona aceasta este diferit.

În trecut, un porumbel care era bolnav se pierdea. Simplu, deoarece nu aveam medicamente. Mai târziu, noi am obtinut medicamente si am început sã avem probleme cu totii. Cum asa?? Datoritã medicamentelor, de-a lungul timpului am obþinut porumbei mai sensibili la boli. Foarte multi crescãtori nu îsi dau seama cã medicina s-a dezvoltat pentru a trata boli. Ei cautã refugiu în medicinã cînd rezlutatele sunt slabe, în timp ce îi suspecteazã pe campioni cã sunt atât de buni, cã au rezultate atât de bune datoritã medicamentelor. Aceasta este o conceptie total gresitã.

Medicina nu face expertii mai buni cursieri, o selectie puternicã bazatã pe rezultate, sãnãtate naturalã si imunitate oricum face acest lucru.

Puiandru

În trecut, majoritatea campionilor în Europa întarcau puii când ei aveau 4 sãptãmâni. Acum ei fac aceasta la vârsta de 3 sãptãmâni. Ei fac astfel din mai multe motive:

pentru a elibera porumbeii bãtrâni. Hrãnirea puilor oboseste, în special pãsãrile foarte bãtrâne.

întãrcarea lor la o vârstã tânãrã va face puii mai blânzi. Foarte putini porumbei sânt de felul lor speriosi. Responsabil de acest lucru este crescãtorul. El nu are un contact bun cu pãsãrile, le prinde foarte sãlbatic: “ mâinile deasupra capului, se apropie usor de pasãre si apoi pe neasteptate ….”Bang” – l-a prins. Cum sã te astepþi ca aceste pãsãri sã nu îsi piardã toatã încrederea în tine? Cum sã te astepti ca acesti porumbei sã intre repede când ei se întorc acasã de la concurs când ei te vãd? Credeþi sau nu, cunosc columbofili ale cãror pãsãri nu intrã pe trapã decât dacã ei stau ascunsi. Sunt de asemenea si altii: columbofili ale cãror pãsãri intrã repede pe trapã doar datoritã faptului cã îi vãd pe ei. Ei fac un lucru bun.

alt motiv bun pentru a întãrca puii la vârstã tânãrã este pentru selectie. Vei afla curând care sunt cei bolnãviciosi.

Porumbei fãrã viitor

Selectia pãsãrilor tinere este cea mai bunã. De fapt poti sã începi deja selectia când pãsãrile sunt încã în ouã.

Câteva sfaturi pentru selectie:

1.Nu aveti încredere în ouã cu coaja poroasã si coaja cu zgrumturi. Dacã puii nu mor în ou, în majoritatea cazurilor va ecloza o pasãre slabã, rareori sau niciodatã o pasãre cu vitalitate, nici chiar dacã ea este din cei mai buni porumbei ai tãi. Ouãle trebuie sã fie lucioase, la fel ca porumbeii sãnãtosi. Debaraseazã-te de ouãle cu coaja poroasã.

2.Când pui inel la un pui de o sãptãmânã, trebuie sã observi dacã acesta are picioarele mai subtiri decât pui de aceeasi vârstã. Asemenea pasãre niciodatã nu va fi puternicã, cu vitalitate, pasãre sãnãtoasã. Debaraseazã-te de ea. Este un porumbel fãrã viitor.

3.Fii atent la puii care întotdeauna piuie în cuibar. Aceasta se poate datora tricomonozei si medicamentele te pot ajuta. Dar acest lucru niciodatã nu se va întâmpla la un crescãtor serios. El ºtie despre pericolul tricomonozei si ia mãsurile preventive. În general puii pe care îi auzi piunind prea mult nu sunt buni. Din nou: debaraseazã-te de ei. Sunt porumbei fãrã viitor.

4.De asemenea fii atent la puii care în cuibar sunt uzi. Ei sunt uzi deoarece asternutul din cuib este ud si asternutul din cuib este ud deoarece pãrintii beau prea mult si le pompeazã puilor prea multã apã. Porumbeii care bea prea mult nu sunt în formã bunã. Majoritatea au ceva rãu cu digestia. Sã începi cu astfel de pãsãri este un start rãu. Este de asemenea posibil ca puii sã stea culcati în proprii gãinati. si de ce este asa? Ei nu au puterea sã expulzeze gãinatul în afara castronului din cuibar. Ei nu sunt suficient de puternici. Debaraseazã-te de ei atunci.

5.Uneori vei vedea cã penele de pe umerii puilor din cuib sunt întoarse. Dacã compari cu pãsãri de aceeasi vârstã, penele celorlalte sunt mult mai complete. Debaraseazã-te de pãsãri cu crestere lentã a penelor de pe umeri. Lor le lipseste vitalitatea, nu au nici-un viitor.

6.Dupã ce ati întãrcat pãsãrile, se poate întâmpla ca unii pui sã continue sã cearã mâncare. Ei chiar se duc dupã alti pui si vor sã fie hrãniti de acestia. Din nou: nu trebuie sã fie loc în voliera ta pentru cei neputinciosi.

7.Este bine sã deschizi ciocul la pui cel puþin o datã. Se poate întâmpla ca ciocul sã fie slab si fragil. Aceasta se datoreazã oaselor slabe si unui corp slãbit.

8.Am umblat cu majoritatea celor mai bune pãsãri din Olanda si Belgia. Foarte puþine erau mari si toate care erau mari, erau pãsãri de distantã scurtã (curse de cca. 80 mile). sansa ca o pasãre mare sã fie bunã la distantã lungã este aproape de zero. Nu-mi plac tinerii care sunt încã pe podea deoarece ei sunt prea grasi si mari pentru a ajunge pe o stinghie mai înaltã, în timp ce pãsãri de aceeasi vârstã deja au zburat afarã. Câtiva novici în sport cred cã pãsãrile mari sunt pãsãri puternice. Ei gresesc. Porumbelul puternic modern este mai degrabã mic.

Altã gresealã

Este important sã înveti din propriile greseli. În trecut mi s-a întâmplat sã las un pui în viatã care nu era într-o sãnãtate bunã. Singurul motiv era cã a fost reprodus din pãrinti speciali. Nu s-a întâmplat niciodatã ca o astfel de pasãre sã devinã bunã. Acum nu am milã de acestia în nici un caz. Sãnãtatea bunã este lucrul pe care îl solicit de la o pasãre de orice vârstã.

Dacã un pui nu este sãnãtos, întâi eliminã-l si apoi uitã-te pe fisã sã vezi ce pãrinti avea. Dacã întâi te uiti care sunt pãrintii sãi, îl judeci cu alti ochi si poti fi tentat sã îl lasi viu.

Pozitiv

Ceea ce îmi place la tineri, în afara sãnãtãtii lor, este când vãd atasamentul pentru teritoriul lor încã de la o vârstã foarte tânãrã. Pãsãri pe care pot sã le prind pe întuneric deoarece stiu unde sunt ele (întotdeauna în acelasi loc) adesea vor fi pãsãri mai bune. Nu îmi plac porumbeii pe care trebuie sã îi caut deoarece ei pot fi oriunde. Porumbei care nu se simt atasati de propriul teritoriu si se retrag, vor fi rareori pãsãri bune.

În concluzie

Pãsãri cu un corp perfect, ochi perfecti, penaj perfect si chiar un pedigree perfect pot fi porumbei care nu sunt buni de nimic, care nu sunt capabili sã câstige un premiu decent. Aceasta face o selecþie bunã atât de problematicã. Cele mai importante lucruri care fac o pasãre, una bunã, cum ar fi caracterul, orientarea, desteptãciunea, vitalitatea, atasamentul de propriul teritoriu, noi nu putem vedea. Deci greseli vor fi întotdeauna fãcute cînd selectãm. Un om care selecteazã dupã sãnãtatea naturalã oricum niciodatã nu va elimina porumbei buni. si din fericire este departe de a-i fi dificil sã vadã dacã o pasãre este cu o sãnãtate sãracã. Nu crede cã medicina te va face învingãtor. Oameni ca Klak, Engels, Houben si mulþi alþii au fost concurenti de succes toatã viata lor. Ei nu sunt din familie de doctori sau chimisti, dimpotrivã, ei nu stiu nimic despre medicinã sau boli. Ceea ce au ei în comun este cã ei toti au realizat cât de importantã este selecþia.

Ad Schaerlaeckens